Infostud/Statele Unite ale Americii

De la Liga Studentilor Romani din Strainatate
Salt la: navigare, căutare

Cuprins


Sistemul de învățămȃnt american

Această secțiune descrie pe scurt nivelul universitar al sistemului de învățămȃnt american, punȃnd accent pe diferențele față de sistemul de învățămȃnt romȃnesc. Pentru cei interesati, recomandăm o descriere mai detaliată.

Instituții de învățămȃnt superior

Cele mai importante tipuri de institutii de invatamant superior din SUA sunt:

  1. Colegiile de 2 ani care includ Community Colleges (finantate din fonduri publice) şi Junior Colleges (finantate din fonduri private) şi ofera diferite diplome de Associate (A.A., A.Sc. etc). În unele cazuri, aceste colegii sunt o rampă de lansare către o diplomă de Bachelor's la o universitate de 4 ani. Acest traseu academic este urmat de persoane care din diverse motive (lipsă de fonduri, lacune în educaţia primară etc) nu pot sau nu vor să se înscrie direct la o universitate de 4 ani. Însă de obicei aceste universităţi sunt inferioare universităţilor din Romȃnia
  2. Colegiile de 4 ani (Liberal Arts Colleges) se concentrează pe studii la nivel de licență (undergraduate studies) şi nu au programe de master sau de doctorat. Studenţii (undergraduate students) studiază aproximativ 4 ani (sau chiar mai mult în unele cazuri) pentru a obţine o diplomă de Bachelor's (B.Sc., B.A., B.Eng. etc).
  3. Universităţile oferă studii la nivel de licenţa (undergraduate studies) şi la nivel de master şi doctorat (graduate studies). De obicei sunt organizate ca şi conglomerate de mai multe şcoli/colegii. Pe lȃngă educaţie, unul dintre scopurile fundamentale ale universităţilor este cercetarea ştiinţifică.

În SUA există peste 4000 de instituții de învățămȃnt superior, care pot fi publice sau private în funcție de modul în care obțin fondurile de operare. Instituțiile publice obțin finanțare parțială din partea statului în care operează, ceea ce le permite să ofere educație mai ieftină studenților provenind din statul respectiv. Tabelul următor surprinde o statistică a 2,364 instituții de învățămȃnt care oferă specializări cu durata de cel puțin patru ani:

Fonduri Doctorate Master's Bachelor's Altele Total
Publice 166 282 101 63 612
Private 86 386 546 742 1752


Clarificări și convenții - diferenţe faţă de Romȃnia

Nomenclatura şi organizarea institutiilor de învăţămȃnt superior din SUA poate crea confuzii. În timp ce în Romȃnia numele şcoala este rezervat pentru instituţiile de învăţămȃnt pre-universitar, numele school poate fi folosit în SUA şi pentru structuri organizatorice din cadrul instituţiilor de învăţămȃnt superior. De exemplu, School of Engineering, Medical School, Law School definesc structuri ale căror rol este destul de clar. Echivalentul unei facultăţi din Romȃnia (de exemplu Facultatea de Fizică) poartă numele de department în SUA (de exemplu Physics Department). În SUA cuvantul faculty desemnează corpul profesoral, care poate fi în functie de context al unui departament, al unei universităţi sau al altei structuri organizatorice recunoscute de universitate. În general, în SUA, universităţile acţionează mult mai mult ca un tot unitar şi „Physics Department” din SUA are mult mai puţină autonomie decȃt „Facultatea de Fizică” din Romȃnia.

Deşi există posibilitatea de a începe studiile la un colegiu de 2 ani (#1) şi a obţine o diplomă de Bachelor's la o instituţie de învăţămȃnt de 4 ani (#2 sau #3), acest traseu academic este relativ rar pentru studenţii/elevii romȃni. Principalul motiv este că acest traseu ar presupune un transfer, dar este aproape imposibil de obţinut ajutor financiar ca student internaţional dacă te transferi. Din acest motiv, în cele ce urmează ne vom concentra asupra instituţiilor din categoriile #2 şi #3. În general, numele de college apare în numele instituţiilor din categoria #2 (deşi există excepţii - de exemplu Wesleyan University, Washington and Lee University, University of Richmond etc), iar numele university apare în numele instituţiilor din categoria #3 (deşi există excepţii - de exemplu Dartmouth College, Boston College). Pentru a limita potenţialele confuzii, noi vom folosi numele de universitate pentru categoriile #2 şi #3, cu excepţia cazurilor în care distincţia este importantă / necesară. În aceste cazuri, vom folosi numele de colegiu pentru categoria #2 şi universitate pentru categoria #3.

Spre deosebire de Romȃnia, unde studenții îsi aleg specializarea înainte de a aplica la universitate, mulți studenți în SUA încearcă să-și găsească vocația după ce se înscriu la universitate. Studenții sunt încurajați (chiar obligați) să-și aleagă cursuri într-o gamă diversă în afară de specializare (major). Unii studenți își aleg cursurile în așa fel încȃt obțin și o specializare secundară (minor) sau dublă specializare (double-major). O altă diferenţă majoră faţă de Romȃnia, unde elevii pot aplica la medicină, farmacie sau drept imediat după terminarea liceului, aceste specializări (M.D., Pharm.D., J.D.) pot fi obținute în SUA doar după obţinerea unei diplome de Bachelor's, și au un statut echivalent cu cel de doctorat (Ph.D.).

Clasamente ale universităților din SUA

Deşi aşa cum spunea colegul nostru Andrei Anghel în (acest post[1]) nu există clasamente obiective, sunt publicate diverse clasamente ale universităţilor din SUA pe baza unor criterii care includ: calitatea programelor educaţionale, facilităţiile campusului, calitatea profesorilor etc. Fiecare agenţie acordă pondere diferită criteriilor, de aceea universitatile pot apărea pe locuri foarte diferite în clasamente diferite. Sistemul cel mai des întȃlnit de clasificare al universităţilor este realizat în fiecare an de U.S. News & World Report Ranking şi cuprinde approximativ 1400 de universităţi de 4 ani (alte surse utile sunt Collegeboard.com si Princeton Review). Deşi toate clasamentele se schimbă semnificativ de la an la an (alt criteriu pentru lipsa lor de relevanţă), pe baza acestui clasament, cele mai bune institutii de invatamant superior din SUA au fost în 2010:

Universities Liberal Arts Colleges
  1. Harvard University (Cambridge, MA)
  2. Princeton University (Princeton, NJ)
  3. Yale University (New Haven, CT)
  4. Columbia University (New York, NY)
  5. Stanford University (Stanford, CA)
  6. University of Pennsylvania (Philadelphia, PA)
  7. California Institute of Technology (Pasadena, CA)
  8. Massachusetts Institute of Technology (Cambridge, MA)
  9. Dartmouth College (Hanover, NH)
  10. Duke University (Durham, NC)
  11. University of Chicago (Chicago, IL)
  12. Northwestern University (Evanston, IL)
  13. Johns Hopkins University (Baltimore, MD)
  14. Washington University in St. Louis (St. Louis, MO)
  15. Brown University (Providence, RI)
  16. Cornell University (Ithaca, NY)
  17. Rice University (Houston, TX)
  18. Vanderbilt University (Nashville, N)
  19. University of Notre Dame (Notre Dame, IN)
  20. Emory University (Atlanta, GA)
  21. Georgetown University (Washington, DC)
  22. University of California-Berkeley (Berkeley, CA)
  23. Carnegie Mellon University (Pittsburgh, PA)
  24. University of Southern California (Los Angeles, CA)
  25. University of California-Los Angeles (Los Angeles, CA)
  1. Williams College (Williamstown, MA)
  2. Amherst College (Amherst, MA)
  3. Swarthmore College (Swarthmore, PA)
  4. Middlebury College (Middlebury, VT)
  5. Wellesley College (Wellesley, MA)
  6. Bowdoin College (Brunswick, ME)
  7. Pomona College (Claremont, CA)
  8. Carleton College (Northfield, MN)
  9. Davidson College (Davidson, NC)
  10. Haverford College (Haverford, PA)
  11. Claremont McKenna College (Claremont, CA)
  12. Vassar College (Poughkeepsie, NY)
  13. Wesleyan University (Middletown, CT)
  14. Smith College (Northampton, MA)
  15. Washington and Lee University (Lexington, VA)
  16. United States Military Academy (West Point, NY)
  17. United States Naval Academy (Annapolis, MD)
  18. Grinnell College (Grinnell, IA)
  19. Hamilton College (Clinton, NY)
  20. Harvey Mudd College (Claremont, CA)
  21. Bates College (Lewiston, ME)
  22. Colgate University (Hamilton, NY)
  23. Colby College (Waterville, ME)
  24. Oberlin College (Oberlin, OH)
  25. Scripps College (Claremont, CA)

Universitatile prestigioase au o rată foarte mare de înscrieri şi îşi permit să fie foarte selective în procesul de admitere. Clasamentele la nivel graduate se fac pe domenii, unde poziţia unei universităţi poate fi foarte diferită de cea în clasamentul general. Cȃnd un absolvent de master sau doctorat se angajează, angajatorii familiari cu domeniul lui vor prefera absolvenţi de la universităţi de top în domeniul respectiv, dar cei care nu sunt familiari cu domeniul lui se vor uita la prestigiul general.

Codul de integritate academică

Una dintre diferentele majore intre invatamantul american si cel romanesc consta in seriozitatea cu care este privita integritatea academica. Codul de integritate academica (care poate purta nume diferite la universitati diferite) este un document care stabileste criterii clare pentru lipsa de integritate academica si descrie consecintele acesteia. Principiul fundamental al acestui cod este ca studentul nu are voie sub nici o circumstanta sa prezinte munca altora ca si munca proprie. Prevederile codului de integritate academica sunt prezentate sumar la inceputul fiecarui semestru/trimestru la fiecare obiect de studiu. Consecintele nerespectarii prevederilor codului sunt extrem de grave, in multe cazuri mergand pana la exmatriculare.

Studii la nivel undergraduate

Argumente pro-contra studiului în SUA

Pro:  Calitatea învăţămȃntului mai crescută (profesori mult mai bine pregătiţi, accent mai mare pe student)  un contact mai rapid cu sistemul educaţional american  acces la un sistem care îţi oferă o paletă largă de discipline pentru a alege ulterior o specializare, spre deosebire de sistemul european  accesibilitate mai mare la programele graduate de la universitati americane datorita experienţei dobȃndite ca student undergraduate (cu alte cuvinte, ai mai multe posibilităţi de cercetare)  adaptarea e mai uşoară la o vȃrstă mai fragedă Contra:  e mult mai greu să obţii finanţare direct de la universitate (ca să fii sigur că reuşeşti ar fi ideal să începi lucrul la dosar din clasa a X-a sau chiar mai devreme)  de regulă o parte din timp trebuie alocată unui job în campus, iar viza F1 nu îţi permite să lucrezi în afara universităţii fără aprobare specială (vezi secţiunea Lucru în afara campusului)

Procesul de admitere (application)

Teste standardizate

TOEFL

TOEFL - Test of English as a Foreign Language - este un test care va evalueaza capacitatea de a comunica in engleza intr-un mediu academic. TOEFL-ul este un test foarte lung (~4 ore) dar mult mai usor decat sectiunile de engleza de la SAT I. Notarea la noul format TOEFL (Internet Based Test - iBT) este pe o scara de la 0 la 120. Multe universitati cer un scor minim la TOEFL pentru candidati - scorul minim cel mai mare cerut este de 100 (ex: la Yale). In mod sigur un scor de peste 115 nu va poate face decat bine, insa nu uitati ca scopul testului este doar de a evalua cat de bine stiti engleza. Daca sunteti presati de timp, este probabil mai bine sa dedicati mai mult timp eseurilor si celorlalte teste. Testul TOEFL este solicitat de universitatile americane pentru evaluarea gradului de intelegere si utilizare al limbii engleze la nivel academic si reprezinta o piesa obligatorie in dosarul de inscriere la o universitate americana. Testul este compus din patru sectiuni distincte, prin care se testeaza separat abilitatile de scriere, vorbire, citire si intelegere a unui dialog inregistrat. Notarea fiecarei sectiuni se face de la 0 la 30, scorul final reprezentand o suma a celor patru sectiuni. In plus, scorul oficial transmis de catre centrul de testare cuprinde informatii separate legate de rezultatele obtinute in cadrul sectiunii de scriere. Pentru inscrierea in cadrul unei institutii de invatamant superior din SUA cerintele legate de punctajul obtinut la testul TOEFL difera in functie de universitate, domeniul de interes, nivelul programului (undergraduate, MA, PhD). Testul este valabil 2 ani de zile de la data sustinerii, iar taxa de inscriere variaza in functie de tara, de la 150$ la 225$. In Romania, testul se poate sustine in centrele din Arad, Baia Mare, Bucuresti, Constanta, Craiova, Iasi, Oradea sau Timisoara. Datele disponibile pentru fiecare centru in parte informatii se gasesc aici http://www.ets.org/Media/Tests/TOEFL/tclists/IBT_r.html. Pentru informatii detaliate legate de test, accesati pagina oficiala dedicata testului TOEFL http://www.ets.org/ Observatie importanta pentru candidatii la doctorat in stiinte Desi toate sectiunile sunt importante, dati o deosebita importanta sectiunii de speaking de la Teofl. Principalii contracandidati ai romanilor la doctorat in stiinte sunt studenti din Asia. Ei au o deosebita determinare in a toci cuvinte pentru GRE etc, si iau scoruri mari la toate testele standardizate, cu exceptia sectiunii de speaking. Ei pur si simplu nu pot pronunta bine in engleza. Limbile lor sunt mult mai diferite de engleza decat romana. Totusi profesorii vor vorbitori buni de engleza, pentru ca doctoranzii vor lucra cu studenti americani ca Teaching Assistants, si trebuie sa se faca intelesi. De aceea cu un scor foarte bun la Toefl la speaking cresteti enorm in ochii comitetelor de admitere comparativ cu asiaticii. Daca am dat Cambridge, mai trebuie sa dau si TOEFL? Examenul TOEFL este obligatoriu? Majoritatea universitatilor din SUA nu accepta substitute la TOEFL, si putinele care accepta de regula accepta IELTS, nu Cambridge. Sunt totusi universitati care nu mai cer testul TOEFL daca ati obtinut un test la SAT, sectiunea Critical Reading, peste un anumit barem. Politica cea mai sigura este contactul prin email cu departamentele de admitere si aflarea cerintelor respectivei universitati. -Observatie: Daca sunteti inca indecisi daca sa studiati in SUA sau UK, sau intentionati sa va inscrieti la universitati din ambele tari, decat sa dati si Cambridge si TOEFL, e mai bine sa dati TOEFL. TOEFL e acceptat peste tot in SUA si aproape peste tot in UK. In schimb Cambridge, desi e acceptat in UK, de regula nu e acceptat in SUA ca substituent pentru TOEFL. Nu are rost sa dati ambele teste pentru ca necesita un efort mare de pregatire (au stiluri complet diferite de examinare), timp pe care l-ati putea petrece intr-un mod mai util perfectionand restul dosarului. Intr-adevar, TOEFL expira dupa 2 ani pe cand Cambridge nu expira, dar in viitor faptul ca ati facut universitatea in limba engleza e o dovada mult mai puternica decat orice test si nu va mai cere nimeni Cambridge. Acum intru in clasa a X-a ...as putea sa dau TOEFL si SAT acum? Ar mai fi valabile pana in clasa a XII-a? E bine sa dai testele SAT si TOEFL cu mai putin de un an inainte de data inscrierii. Tineti minte ca universitatile vor lua in calcul numai scorurile mai mari, atat la SAT cat si la TOEFL. SAT-urile au valabilitate 5 ani, iar TOEFL-ul 2 ani. Insa nu va concentrati numai pe teste. Ele sunt doar o parte din dosarul de inscriere. Nu are rost sa incepeti sa va pregatiti mai devreme de semestrul 2 clasa a X-a pentru teste, pentru ca veti uita multe si e timp pierdut. E bine sa incepeti pregatirea devreme, dar nu exagerat de devreme. Apoi puteti sa dati testele pe parcursul clasei a XI-a, pentru ca in clasa a XII-a sa perfectionati cat mai mult eseurile si restul dosarului.

SAT Reasoning

SAT Reasoning Test este cerut de majoritatea universitatilor prestigioase din SUA si este in general considerat cel mai important dintre cele 3 teste. Include 3 sectiuni: matematica, critical reading si writing, fiecare sectiune fiind notata pe o scara de la 200 la 800. Scorurile sunt normalizate statistic, cu 500 la fiecare sectiune fiind prin definitie nota medie obtinuta in fiecare sesiune. Asta inseamna ca daca testul se intampla sa fie un pic mai greu atunci cand in dati voi, asta nu va va influenta notele finale pentru ca toata lumea va lua note mai mici. Testul este "accelerat", ceea ce inseamna ca nu veti avea aproape deloc timp sa va ganditi la intrebarile si problemele respective, trebuie sa stiti raspunsul imediat ce cititi intrebarea. Aceasta caracteristica face SATul sa fie semnificativ diferit de toate celelalte teste pe care le-ati dati vreodata in scoala generala si in liceu. Sectiunea de matematica este in general considerata simpla de elevii romani, intrucat materia este in jur de clasa a8a-a9a. Acest lucru nu trebuie sa va induca in eroare: este destul de dificil sa iei o nota de aproape 800 la matematica daca nu esti familiarizat cu formatul testului. Asta se datoreaza in primul rand caracteristicii accelerate a testului, dar si modului in care e notat (normalizarea statistica face in asa fel incat puteti fi depunctati si cu 20-30 de puncte daca gresiti o singura intrebare) Sectiunea de "critical reading" testeaza in principiu 2 lucruri: abilitatea voastra de a citi si intelege un text foarte repede si cunostintele voastre de vocabular academic. Este important sa gasiti o strategie proprie de a citi pasajele repede - incercati diverse tactici expuse in cartile de pregatire pana gasiti una care sa functioneze pentru voi. Cuvintele care apar la SAT sunt de asemenea in general aceleasi. Cartile de pregatire in general includ liste sau cartonase cu cateva sute de cuvinte pe care e bine sa le invatati. Incredibil dar adevarat, majoritatea cuvintelor de la testul real coincid cu cele din cartile de pregatire. Sectiunea de writing testeaza abilitatea voastra de a scrie propozitii corecte gramatical si capacitatea voastra de a scrie un eseu scurt in 25 de minute. Corectorii de la SAT asteapta un anumit tip de eseu cu o anumita structura, asa ca fiti siguri ca stiti la perfectie structura respectiva. Majoritatea cartilor de SAT ofera acest sfat: SAT-ul testeaza si cunostintele voastre de engleza si matematica, dar testeaza in mare masura si cat sunteti de bun la a da SATul. Asadar, cumparati-va cartile speciale de pregatire si invatati serios, si faceti cat mai multe teste de antrenament.

SAT Subject

SAT Subject Tests sunt cerute sau acceptate de majoritatea universitatilor bune din SUA. Subject Test-urile sunt teste mai specializate, fiecare dintr-o anumita disciplina. Majoritatea universitatilor care cer aceste teste cer rezultate pentru 2 discipline, pe care le puteti alege dintr-o lista de 20 de discipline. Exista si exceptii: unele universitati (de exemplu Harvard) cer rezultate pentru 3 discipline. Majoritatea universitatilor lasa alegerea materiilor total la latitudinea elevului, insa unele universitati impun restrictii. Cel mai notabil, MIT si CalTech impun ca una din materii sa fie matematica, si alta sa fie o stiinta (biologie/chimie/fizica). Fiecare Subject Test dureaza o ora, si un elev poate da testul pentru maxim 3 discipline intr-o zi. Toate testele sunt grila. Punctajul la fiecare disciplina este de asemenea pe o scara de la 200 la 800. In general punctajele sunt mai mari la SAT II decat la SAT I, probabil pentru ca fiecare isi alege materiile la care se pricepe mai mult. La fel ca si la SAT I, familiarizarea cu formatul este foarte importanta, de aceea este de asemenea important sa cumparati cartile specializate pentru materiile respective. La SAT II, cate materii trebuie sa imi aleg ? Din nou, depinde de la universitate la universitate. Unele cer 2, altele 3 si altele nici una. De obicei se poate afla informatia aceasta de pe site-ul universitatii la sectiunea de admitere. Daca vreti sa va inscrieti si la universitati prestigioase din SUA va trebui sa dati 3 teste. Cum sa imi aleg materiile pentru SAT II ? Majoritatea universitatilor accepta teste SAT II de la orice disciplina. Unele universitati cu profil tehnic au si cerinte specifice (MIT de exemplu cere Math II si alta stiinta). Daca nu va inscrieti la o universitate cu cerinte explicite, alegeti disciplinele unde credeti ca va veti descurca mai bine. Avand in vedere ca americanii apreciaza studenti cu preocupari diversificate, puteti demonstra acest lucru putin si prin materiile SAT II alese, mai ales daca trebuie sa dati 3 teste. Incercati sa dati un test la un subiect din alta categorie decat cea la care va pricepeti atat de bine. Cu alte cuvinte, daca sunteti buni pe stiinte, al 3-lea SAT II ar putea fi o limba straina sau istorie in loc de a treia stiinta. Daca sunteti buni pe partea de uman, al 3-lea SAT II ar putea fi o stiinta sau matematica. Dosarele sunt evaluate de oameni, nu de calculator, si oamenii care evalueaza nu se uita strict la scoruri ci la contextul larg. Un 650 la o materie mai diferita ar putea fi mai bine vazut decat un 700 la o materie de acelasi fel cu celelalte. Sa dau SAT II Math I sau SAT II Math II sau ambele ? De obicei Math I il dau cei care nu sunt la profil real. Testele se diferentiaza intre ele prin materia pe care o acopera, Math II avand materie mai multa si mai avansata (cam la nivel de clasa a10a-a11a dar neincluzand analiza matematica). Sunt insa destule cazuri cunoscute de persoane care au dat ambele teste de matematica si au luat o nota mai mare la II decat la I. Insa, NU DATI AMBELE TESTE LA MATEMATICA. Nu are sens, si da impresia ca nu stiti nimic altceva decat matematica.

ACT

Deşi mai puţin populare în SUA şi aproape necunoscute în Romȃnia, testele ACT sunt văzute de universităţi în acelaşi mod ca testele SAT.

Studiu pentru teste

Rezultatele obtinute la testele standard sunt parte integranta a dosarului de admitere la o universitate americana. Noi va oferim cateva sfaturi care speram sa va ajute sa obtineti rezultate cat mai bune la aceste teste:

  1. Faceti rost de carti. Cartile au mai multe functii: (1) sa prezinte teoria pe care trebuie sa o cunoasteti, (2) sa ofere strategii pentru abordarea intrebarilor si (3) sa va pregateasca / antreneze pentru testele reale. Cartile pot fi cumparate (online, de la librarii sau de la studentii mai mari), imprumutate (de la biblioteci, centre Fulbright), folosite in interiorul bibliotecilor, sau pot fi fotocopiate pentru folosinta individuala.
  2. Invatati. Cunostintele necesare pentru a va prezenta onorabil la un test depind foarte mult de tipul testului. Daca nu aveti deja cunostintele necesare, va trebui sa faceti un efort suplimentar sa le dobanditi.
  3. Familiarizati-va cu structura testelor. Aici gasiti informatii generale despre testele standardizate cerute cel mai frecvent la admitere. Trebuie sa fiti constienti ca structura acestor teste s-a schimbat de-a lungul anilor si va continua sa se schimbe. Va sfatuim sa gasiti informatii cat mai recente, folosind link-urile din acest document sau cautand pe Internet. Veti obtine rezultate mult mai bune la aceste teste daca nu sunteti luati prin surprindere cand sunteti testati.
  4. Incercati mai multe strategii de invatare. Fiecare carte ofera o strategie diferita, dar nu exista o strategie universala care sa functioneze pentru toata lumea. Faptul ca atatea carti rezista pe piata demonstreaza ca fiecare are ceva bun de oferit. Unii lauda cartile care au dat rezultate pentru ei, dar nimeni nu poate garanta ce carte / strategie vi se potriveste mai bine. Citind mai multe carti le veti gasi pe cele care dau rezultate pentru voi.
  5. Nu va supra-apreciati. La prima vedere multe intrebari sunt foarte simple, iar unele par de-a dreptul puerile. Totusi, trebuie sa aveti in vedere ca exista un interval de timp limitat pentru a raspunde la intrebari, iar stresul examinarii isi va spune cuvantul. Raspundeti cat mai repede la intrebarile simple ca sa aveti mai mult timp de gandire pentru intrebarile mai dificile.
  6. Testati-va in permanenta. Experienta dobandita prin testare cu aceeasi limita de timp impusa la testul oficial e extrem de importanta. Aceste exercitii vor scoate in evidenta intrebarile la care tindeti sa raspundeti corect / incorect, indicand informatiile pe care le stapaniti suficient de bine si pe cele care trebuiesc aprofundate. Cele mai bune teste pentru antrenament sunt cele publicate de companiile care administreaza testele: Collegeboard si ETS publica teste in ghidurile oficiale pentru SAT si TOEFL/GRE. Din pacate, nici Collegeboard si nici ETS nu publica multe teste, asa ca va trebui sa va multumiti cu cele (putine) care se gasesc sau sa platiti pentru altele. Cartile editate de alte companii ofera teste asemanatoare, desi veti incepe sa observati diferente subtile dupa ce exersati suficient. Va recomandam sa pastrati unul dintre testele Collegeboard / ETS pentru o ultima (o zi sau doua inainte de testul oficial) sesiune de antrenament in conditii de examen.


Eseul

Pentru mai multe informatii, cititi pagina de pe blogul GoStudy: [2]

Ce fel de eseuri se cer ?

In general temele de eseuri sunt in asa fel structurate incat sa iti dea posibilitatea sa povestesti despre viata ta si activitatile scolare si extrascolare.

Ce trebuie sa contina un eseu ?

Nu exista o reteta de succes. Eseul trebuie sa fie foarte personal, sa pui accentul nu pe activitatea descrisa ci pe cum ai trait tu acea activitate. Eseul trebuie sa formeze un tot unitar cu restul dosarului, dar nu sa repete materiale deja incluse in dosar.

Eseul trebuie sa aiba focus si de aceea nu e bine sa vorbesti despre multe lucruri. Majoritatea eseurilor bune povestesc un singur eveniment si felul in care l-a afectat pe autor. Daca vrei sa vorbiti despre mai multe intamplari, faceti legaturi foarte clare (cronologice, cauza-efect) ca sa nu pierdeti focusul.

Ce strategii exista pentru a scrie un eseu bun ?

Ca sa va formati o idee despre cum ar trebui sa arate si sa fie structurat un eseu de admitere in SUA, cititi cateva (1-2) carti despre scrierea eseului de admitere din bibliotecile Fulbright de exemplu. Exista si astfel de informatii pe net daca aveti rabdare sa cautati.

In asteptarea inspiratiei despre ce sa scrieti, si ca sa vedeti cum arata eseuri care au functionat, cititi cat mai multe modele de eseuri din carti de eseuri, de pe net (anumite site-uri ale unor universitati ofera modele de eseuri, cautati pe site-urile de la Tufts si Connecticut College de exemplu) sau de la studenti mai mari. Eseurile studentilor romani sunt poate cele mai utile pentru ca ei au scris despre evenimente care se intampla in cultura romana si stilul de viata romanesc, care e mai apropiat de stilul vostru decat cel american.

ATENTIE: a citi eseuri pentru inspiratie nu inseamna a copia ceva din ele. Plagiatul este tratat extrem de serios in SUA si veti avea o imagine foarte patata daca plagiati, atat in faza de admitere cat si la universitate acolo. Cand veti ajunge la universitate vi se va spune mai multe despre plagiat, dar deocamdata tineti minte ca plagiatul va atrage o respingere automata si fara discutii. Veti fi surprinsi sa aflati cat de buna e memoria comitetelor de admitere, dar isi dau seama daca au mai citit ceva care suna atat de asemanator. Mai mult, si alte universitati vor afla daca ati trimis un eseu plagiat la o anumita universitate.

A citi eseuri pentru inspiratie inseamna a realiza ca si voi ati trecut printr-o experienta similara cu cea povestita, si poate ar merge sa scrieti despre experienta voastra. Dar detaliile experientei voastre sunt complet diferite si personale. Mai mult decat ideea nu aveti ce lua din eseul altcuiva. De exemplu, puteti citi un eseu despre cum cineva s-a transferat de la profilul Mate-Info la Stiintele Naturii, si cum in urma transferului a ajuns pasionat de biologie. Iti dai seama ca si tu te-ai transferat de la profil Economic la profil Filologie si ti-ai descoperit pasiunea pentru poezie, dar pana acum nu te-ai gandit niciodata sa scrii despre asta. In afara de idee nu e nimic altceva ce poti lua din primul eseu, pentru ca pentru tine poezia reprezinta cu totul altceva decat reprezinta biologia pentru celalalt autor.

Incepeti sa scrieti eseuri cat mai repede, pentru ca veti avea mult de scris. Incepeti sa scrieti chiar in aceeasi perioada in care cititi carti sau alte eseuri, nu trebuie neaparat sa faceti nimic independent. Nu va asteptati ca primele eseuri sa fie cele mai bune, dar pe masura ce scrieti, va vin alte idei, va dati seama ca ceea ce ati scris nu suna bine si va trebuie alta abordare etc. In cele din urma, veti avea cateva eseuri bune, personale, gata sa fie trimise.

Scris. Citit. Rescris. de foarte foarte multe ori. Este bine ca cititul sa se faca de cat mai multe persoane pentru a obtine pareri cat mai variate si a corecta eseul in asa fel incat sa fie pe gustul a mai multor tipuri de persoane. Pentru claritate se poate citi eseul cu voce tare, iar paragrafele la care este necesara pauza pentru clarificare trebuie revizuite.

Inca un secret pentru eseuri, fiti modesti. Nu puneti mare accent pe realizarile deosebite pe care le aveti. Daca vreti neaparat sa aduceti aminte de ele, faceti-o discret. Ori spuneti ceva de genul "I was lucky enough to achieve this big thing", ori "Even if I achieved this..." urmat de ceva modest sau autocritic. Ati mai putea sa mentionati numai o parte din realizarea mareata. De exemplu, daca ati castigat ceva la o competitie importanta, amintiti in eseu numai ca ati participat, comisia stie din restul dosarului ca ati facut de fapt mai mult decat simpla participare.

Activități extrașcolare

Cate activitati extrascolare trebuie sa am?

Nu exista un numar magic, dar regula este ca nu conteaza cantitatea ci mai mult calitatea activitatilor pe care le scrii. De asemenea, pozitiile de conducere sunt apreciate.

Ce fel de activitati extrascolare trebuie sa am?

Activitatile extrascolare ar trebui sa fie activitati care iti fac placere si care spun ceva despre interesele si telurile tale de viitor. Nu exista nicio activitate preferata de comisiile de admitere. De asemenea, ajuta pozitiile de leadership in activitati sau organizatii.

Daca ai vrea sa faci o activitate anume dar nu o gasesti in zona ta, initiaza tu un club, o organizatie sau altceva. Nu trebuie sa fie ceva major, si nici sa aiba multi membri (dar asta nu inseamna ca poti sa fii singurul). Poate fi ceva cat de minor ca un club de lectura daca iti place sa citesti sau un club de gatit daca iti place sa gatesti, si va intalniti odata la 1-2-3 saptamani sa faceti aceasta activitate impreuna.

Daca scriu toate activitatile extrascolare nu imi ajunge spatiul in formular. Ce sa fac?

Inseamna ca trebuie sa reduci numarul lor. Se poate sa fi listat si activitati care sunt nesemnificative pentru profilul tau. Gandeste-te care sunt activitatile din care ai invatat cele mai multe lucruri si in care ai depus cel mai mult efort. Daca si asa nu ajungi la o lista mai redusa incearca sa faci o lista intr-un minut cu activitatile tale dimineata devreme sau imediat dupa o alta activitate ce nu implica cu conditia sa nu te fi gandit la asta. Activitatile care iti vor veni in minte vor fi probabil cele care au o insemnatate mai mare in profilul tau.

In afara de spatiul corespunzator din formular, Common Application mai are optiunea "Additional Information". Aceasta poate fi folosita pentru orice, dar o optiune ar fi sa atasati un CV sau resume in care sa prezentati inclusiv toate activitatile. Acest lucru e util in cazul in care de exemplu va implicati in multe activitati de durata scurta, cum ar fi organizarea unor concursuri care nu au legatura unele cu altele, sau implicarea in activitati de voluntariat sau strangeri de fonduri care tin doar cateva zile. Atasarea unui CV nu inseamna insa ca nu mai trebuie completata sectiunea corespunzatoare din Common Application. Completati acolo activitatile care au fost cele mai importante pentru voi, chiar daca le mai repetati odata in CV.

Cat de importanta este participarea la olimpiade?

Olimpiadele intra la activitati extrascolare, si asa cum am precizat, universitatile nu cauta un tip de activitate specific, ci cat de pasionati sunteti de ceea ce faceti. Participarea la olimpiade nu este importanta la toate universitatile. Unele universitati prestigioase se uita dupa asta altele nu. Olimpiadele sunt doar un fel prin care va aratati interesul pentru un anumit domeniu, si cat de buni sunteti in acel domeniu. Dar la fel de bine ati putea arata un interes prin alt gen de activitati specifice domeniilor care va intereseaza. Daca va intereseaza jurnalismul, de exemplu, faptul ca aveti articole publicate (fie chiar in revista scolii) e la fel de important cum sunt olimpiadele pentru cineva interesat de, sa zicem, matematica.

Scrisori de recomandare

Pentru mai multe informatii, cititi ghidul pentru elevi [3] sau pentru profesori [4] de pe blogul Go Study.

Cate recomandari se cer ? Se cere o recomandare de la "guidance counselor", un rol care nu exista in Romania, dar poate fi inlocuit de diriginte sau director. In general se mai cer 2 recomandari de la profesori, desi sunt universitati care cer numai una sau niciuna. Sunt inclusiv cateva universitati care cer recomandare de la un amic. Exista de regula si optiunea de a trimite recomandari de la altcineva, poate un lider adult al unei organizatii in care faci parte, antrenor, preot, etc, dar acest lucru e optional si nu e recomandat decat daca persoana respectiva te cunoaste foarte bine.

Caror profesori sa le cer recomandare ? Cea mai importanta regula e sa le ceri celor care te cunosc cel mai bine. Pentru recomandarea de la "guidance counselor" apeleaza la director daca te cunoaste foarte bine - de exemplu daca iti este profesor la clasa si te-ai afirmat la orele lui suficient cat sa te cunoasca bine, sau daca ai colaborat cu el personal pentru orice fel de activitati. Avand o recomandare de la director ajuta pentru ca de regula directorii cunosc elevi care se afirma si care sunt in general bine vazuti in scoala. In plus, directorul cunoaste nivelul general al scolii si, daca te cunoaste personal, este in masura sa te plaseze cel mai corect in contextul scolii.

Daca directorul nu te cunoaste foarte bine (lucru greu de realizat la scoli foarte mari sau cu foarte multi elevi foarte buni), sau esti mult mai apropiat de diriginte decat de director, pentru "guidance counselor" este mai bine sa apelezi la diriginte. Conform cu regula de mai sus, o recomandare de la un director care nu te cunoaste bine e mai slaba decat de la un diriginte care te cunoaste foarte bine.

Pentru celelalte recomandari de la profesori, daca ai luat recomandare de la director, in general dirigintele clasei scrie o recomandare pentru ca este profesorul care a avut contact continuu si nu numai in cadrul orelor de curs, cat si in cadrul orelor de dirigentie. Insa, daca consideri ca sunt alti profesori care te cunosc mai bine decat dirigintele (de exemplu ai lucrat mult suplimentar pentru olimpiade cu alti profesori) apeleaza la aceia. Daca directorul iti este profesor la clasa si te cunoaste destul de bine, dar nu atat de bine ca dirigintele caruia ii ceri recomandare de "guidance counselor", il poti ruga pe director sa iti scrie o recomandare in calitate de profesor.

A word of caution: din pacate in Romania nu toata lumea ne vrea binele. Daca crezi ca anumite persoane, chiar daca te cunosc bine, ar avea motive sa nu iti faca o scrisoare de recomandare pozitiva, nu apela la ei. ( de exemplu in cazul meu dirigintei nu prea i-a convenit cand nu am mai fost la olimpiade in domeniul ei si nu prea i-a priit ca am avut rezultate mai bune in alta directie, asa ca nu am riscat si m-am descurcat fara o recomandare de la ea.)

In Romania profesorii nu sunt obisnuiti cu recomandarile si nu stiu sa le scrie. Ce sa fac?

Cea mai buna si mai corecta solutie e sa le explici ce sa faca. Poti cauta pe net sfaturi despre cum sa scrie o recomandare buna si sa le trimiti. Ideea de baza e ca nu e suficient sa scrie ca ai (o lista mare de) calitati, ci sa povesteasca niste intamplari din care si-au dat seama ca ai acele calitati. In recomandari e chiar indicat sa fii laudat, dar sa se si justifice laudele.

Daca sunt de acord sa iti scrie recomandarea, e perfect! Ii poti ruga sa mentioneze anumite calitati ale tale, le poti da chiar si un CV poate ca sa ii informezi sau sa le aduci aminte de tot ce ai realizat. Le poti reaminti chiar anumite intamplari de care profesorul stie si pe care ai vrea sa le afle si cei de la admitere.

Din nefericire, multi profesori din Romania probabil vor refuza sa iasa din zona lor de confort si sa citeasca toate acele indicatii, iar apoi sa scrie o astfel de recomandare doar ca sa te ajute pe tine, oricat te-ar placea. Te vor pune probabil sa scrii tu recomandarea si ei sa semneze. E o situatie nefericita si absolut lipsita de etica, dar din pacate in Romania in momentul de fata nu avem ce face.

Daca va trebui sa scrii scrisoarea singur, macar roaga-l pe profesor sa iti spuna cateva calitati ale tale pe care le considera importante, si eventual sa isi aminteasca si intamplari prin care si-a dat seama ca ai acele calitati. Apoi cand scrii scrisoarea poti sa te folosesti de ele, si sa adaugi si altceva ce crezi tu ca e important. Dar nu adauga nimic neadevarat sau de care profesorul nu stie, si cu care nu e de acord. Arata-i versiunea finala si intreaba-l daca e de acord sau vrea sa schimbe ceva. Apoi efectueaza modificarile pana e multumit. In final cere-i sa semneze recomandarea. Dupa ce o pui in plic, nu uita sa ii ceri sa semneze si pe partea sigilata a plicului.

Incearca sa scrii recomandarile intr-un stil diferit de stilul tau specific, in care probabil ai scris eseuri. Incearca sa eviti cuvinte pe care in mod normal le folosesti des, si alte marci pe care le depistezi in scrisul tau. Dar e foarte dificil sa iti schimbi stilul de scris, mai ales daca ai de scris mai multe recomandari care trebuie sa difere de stilul tau si sa difere intre ele. Cea mai buna optiune e sa rogi pe cineva sa scrie despre ideile profesorului+ale tale

Foi matricole/Diploma de bacalaureat

Cat de importanta este media generala?

Media generala este doar o mica parte din procesul de admitere. Este importanta, dar toate celelalte componente ale dosarului sunt la fel de importante.

In afara de media propriu-zisa, mai este important clasamentul tau relativ fata de alti elevi din acceasi promotie cu tine in scoala ta. Cum in Romania nu se obisnuieste sa se ierarhizeze elevii, cineva (dirigintele sau directorul de regula) trebuie sa aproximeze cam pe unde te afli: in primii 10% elevi, in primii 50% etc.

Cum se calculeaza media generala in sistem american?

In general universitatile sunt obisnuite cu sistemele de notare din 10. Nu trebuie sa transformati media voastra. Oricum majoritatea universitatilor cer un "school profile" de la toti candidatii, care nu e altceva decat o descriere sumara a scolii pentru cineva care cel mai probabil nu a auzit de ea. Acolo in general elevii romani fac si un scurt rezumat al sistemului de invatamant romanesc.

Cat de importanta este media de la Bacalaureat?

Media de la Bacalaurat este absolut irelevanta pentru universitatile americane, trebuie doar sa promovati examenul pentru a putea fi considerati absolventi de liceu.

Trebuie sa traduc foaia matricola la un traducator autorizat?

Nu. Semnatura unei persoane autorizate din scoala (directorul de exemplu) e suficienta pentru americani. In general scolile din Romania sunt de acord sa elibereze o foaie matricola mai speciala care are materiile scrise si in limba romana si in limba engleza. In cazul in care aceasta nu poate fi obtinuta, se poate incerca si o traducere a materiilor de catre un profesor intr-o scrisoare sau chiar de tine intr-o nota explicativa. In general, traducerea legalizata nu are nicio valoare pentru departamentele de admitere.

CV

Toate universitatile solicita trimiterea unui CV impreuna cu celelalte documente din dosarul de admitere. Un CV pare usor de facut la prima vedere insa este un document care trebuie sa va puna in valoare, clar si succint. In acelasi timp este un document care trebuie sa fie in concordanta cu alte piese din dosar, cum ar fi eseul/ scrisoarea de intentie, sau recomandarile primite. Cu alte cuvinte, comisia va privi cu suspiciune anumite "exagerari" din CV menite sa va puna intr-o lumina mai buna, deci sinceritatea este obligatorie. Exemple de CV-uri pot fi gasite online precum si modalitati de a-l completa, insa este bine ca daca sunteti in cautare de surse de inspiratie sa alegeti acele CV-uri care sunt apropiate de domeniul in care activati (la nivel graduate, in special) si CV-uri de la persoane aflate pe trepte similare de educatie si preagtire(e.g. nu luati ca model structura CV-ului unui profesor universitar de talie mondiala fiindca nu va poate ajuta cu nimic).

Alegerea universităților

Despre Early Decision

Despre mai multe detalii, cititi pagina [5] de pe blogul Go Study.

Ce șanse am să intru?

Pentru mai multe detalii cititi pagina [6] de pe blogul Go Study.

Aplicația pentru ajutor financiar

Documente necesare

Pentru mai multe detalii cititi pagina [7] de pe blogul Go Study.

Raționamentul universităților pentru acordarea burselor

Pentru mai multe detalii cititi pagina [8] de pe blogul Go Study.

Universități need-blind versus universități full-need

Pentru mai multe detalii cititi pagina [9] de pe blogul Go Study.

Universități despre care LSRS știe că pot acorda suficient ajutor financiar

Pentru mai multe detalii cititi pagina [10] de pe blogul Go Study.

După admitere

Alegerea universității

Viața în campus

Formalități legale

Studii la nivel de doctorat

Argumente pro-contra studiului în SUA

Pro:  ajutor financiar mult mai uşor de obţinut pentru doctorat  dobȃndirea de experienţă majoră în cercetare şi de regulă şi predare  acces excelent la informaţie pentru lucrări ample, e.g. teza de masterat, doctorat  numărul mare de universităţi cu departamente puternice în orice domeniu Contra:  dificultăţi cauzate de formarea într-un sistem de învăţămȃnt foarte diferit (romȃnesc, European – ca student în sistemul romȃnesc accentul nu se pune pe cercetarea stiintifica; dar cercetarea este unul din cele mai importante criteriu de admitere la un program de doctorat in SUA.  durata relativ lungă a studiilor graduate, MA de regulă tine 2 ani şi PhD de regulă 5 ani, dar şi mai mult, in functie de tipul programului.  adaptare mai dificilă, chestiuni legate de aducerea altor membri ai familiei (soţ/soţie, copii)

Procesul de admitere (application)

Teste standardizate

TOEFL

GRE

Grad(uate) Studies desemnează, în sistemul educaţional american, orice formă de învăţământ post-universitar (masterat – în multiplele sale forme- MA, MS, MFA şi altele – sau doctorat). Toţi candidaţii, indiferent de cetăţenie, naţionalitate sau universitate absolvită, trebuie să susţină testul GRE pentru a fi luaţi în considerare în vederea admiterii la departamentul dorit. Candidaţii internaţionali (în această categorie intră toţi cei care nu sunt cetăţeni americani, nu deţin "carte verde" – sau un I-485, în unele cazuri, indiferent de durata de timp petrecută în SUA până în momentul inscrierii şi de deţinerea unei diplome de licenţă de la o universitate americană) trebuie să susţină, in plus, testul de limbă engleză TOEFL (Test of English as a Foreign Language).

Detalii administrative, precum şi programarea la cele două teste, se pot obţine vizitând website-ul www.ets.org. Atenţie! Datorită facilităţilor relativ limitate de susţinere a testelor, se recomandă inscrierea cu cel puţin o lună înainte de susţinerea lor.

Susţinerea GRE-ului costă între 140 (pe teritoriul SUA) şi 170 (în afara SUA) de dolari. Acest preţ include transmiterea rezultatelor la 4 instituţii de învăţămând desemnate de candidat şi lui însuşi (în mod automat, fără a fi nevoie să se treacă ca si destinatar). Această sumă trebuie plătită în momentul în care vă programaţi la test (cea mai uşoară modalitate de programare, înregistrare şi plată este cea on line, la website-ul menţionat mai sus, folosind aproape orice tip de card.) Transmiterile adiţionale de rezultate costă 17 dolari pentru fiecare instituţie menţionată ca destinatar.

Testul GRE se poate susţine o singură dată pe lună. Dacă doriţi să îl repetaţi, trebuie să ştiţi că instituţiile pe care le-aţi desemnat ca recipiente vor primi nu doar rezultatele de la ultimul test, ci şi de la penultimele două (sau penultimul, în cazul în care nu aţi susţinut anterior mai mult de un test) teste date în ultimii cinci ani. Unele universităţi vor folosi aceste rezultate pentru a face a medie a scorului vostru, altele vor lua în considerare strict ultimul rezultat. Dacă nu sunteţi mulţumiţi de rezultatele obţinute la test (imediat după terminarea testului vi se vor afişa pe ecranul computerului scorurile la secţiunile “Verbal” şi “Quantitative”) le puteţi anula. În acest caz, ele nu vor fi transmise institutiilor, dar suma de bani plătită pentru susţinerea testului nu va fi restituita.

Atenţie! Există trei tipuri de test GRE: internet-based (ultima variantă), computer-based şi paper-based. În România se poate susţine însă doar varianta internet-based! Dacă universităţile la care va inscrieţi cer scoruri de la o alta variantă GRE (de exemplu, doresc un scor la computer-based GRE mai mare de XXX), nu vă îngrijoraţi. Toate cele trei tipuri de testare sunt comparabile între ele şi inter-traductibile, conform unor grile specifice ce sunt furnizate universităţilor de ETS.

Dacă GRE-ul vă provoacă emoţii, gândindu-vă că este un examen pe care îl veţi susţine cot la cot cu studenţi americani şi vorbitori nativi ai limbii engleze, expiraţi puternic! De obicei, cele mai ridicate scoruri la GRE sunt obtinute de studenţi internaţionali!

GRE este un test de patru ore, presupunând parcurgerea a trei secţiuni:

  • Verbal Reasoning
  • Quantitative Reasoning
  • Analitical Writing

La o primă vedere, secţiunea Verbal poate părea cea mai complicată. Presupune un vocabular dezvoltat şi abilitati de gandire logica (nu degeaba i se spune Verbal Reasoning). Tipurile de întrebări din cadrul secţiunii (completarea unor fraze cu cuvinte lipsă, identificarea de relaţii între diferite cuvinte) se bazează însă, toate, pe un singur lucru: cunoaşterea unor cuvinte complicate, rar utilizate (şi, deseori, chiar demodate) ale limbii engleze. Unele cărţi pregătitoare pentru GRE conţin liste alfabetice cu astfel de cuvinte, altele nu; de aceea trebuie să fiţi atenţi ce materiale vă alegeţi. De asemenea, este recomandat să citiţi clasici ai literaturii engleze (veţi întâlni, cu siguranţă, multe dintre cuvintele pe care trebuie să le reţineţi). Foarte mulţi studenţi americani iau scoruri mici la această secţiune, tocmai pentru că astfel de cuvinte nu sunt utilizate în limbajul de zi cu zi sau nu sunt prezente în lecturile cotidiene. Totodată, este foarte important să vă familiarizaţi cu tipurile de sarcini din sectiunea Verbal: cărţile pregătitoare pentru GRE prezintă fiecare dintre aceste tipuri, explică pe larg maniera în care trebuie să le abordaţi, cerinţele lor precum şi modul în care trebuie să gândiţi pentru a reuşi să oferiţi cât mai multe răspunsuri corecte.

A doua secţiune, Quantitative Reasoning, implică anumite cunoştinţe de matematică. Acest lucru îi poate speria pe absolvenţii de profil umanist sau îi poate face foarte încrezători pe cei care au studiat ştiinţele exacte. O abordare echilibrată a acestei secţiuni este însă cea mai potrivită, căci, Atenţie! această secţiune nu testează realmente cunoştinţele voastre din domeniul matematicii. Presupune doar câteva noţiuni matematice simple, de nivelul claselor V-VI din şcoala generală, pe care le aveţi cu siguranţă, reprezentând, de altfel, lucruri pe care deja le folosiţi în viaţa de zi cu zi, precum calcularea procentajelor sau suprafaţa unui dreptunghi. Ceea ce testează realmente această secţiune este rapiditatea gândirii. Un candidat perfect cunoscător al noţiunilor matematice presupuse de test care parcurge conştiincios toti pasii de rezolvare ai unui exercitiu matematic nu va reuşi sa ia un scor mare la această secţiune din simplul motiv că nu va putea să o finalizeze în timp (acestei secţiuni îi sunt alocate 30 de minute, timp în care trebuie să răspundeţi la 30 de întrebări). Un scor bun îl vor obţine însă candidaţii care reuşesc să rezolve problemele prezentate fără a trece efectiv prin toate etapele şi calculele implicate de acestea cu creionul pe ciornă, ci oferă răspunsurile corecte depistându-le printre celelalte variante de răspuns şi efectuând calculele necesare in minte. Din nou, exerciţiul şi practica sunt necesare, ajutându-vă să deveniţi cât mai familiari cu acest tip de abordare şi cât mai rapizi. Atenţie! Datorită numărului mare de aplicanţi care obţin rezultate bune la această secţiune, scorul vostru, deşi mare, vă va plasa mai jos in ierarhie decât un scor similar de la secţiunea "Verbal"!

GRE Subject

Importanța experienței de cercetare și a publicațiilor

Scrisori de recomandare

Foi matricole

Alegerea universităților

Eseul (Personal Statement)

CV – ce contează?

Finanțare

După admitere

Alegerea universității

Cercetare

Scopul fundamental al unui doctorat este de a studia sistematic şi în detaliu unul sau mai multe domenii pentru a genera cunoştiinţe noi. Posibilităţile de cercetare sunt oarecum limitate la începutul doctoratului datorită cursurilor şi activităţilor de predare. În schimb, majoritatea timpului este alocată acestei activităţi în ultima etapă a doctoratului. Aici oferim mai multe informatii referitoare la activitatea de cercetare in universitati americane. Pe langa cursuri, seminarii, laboratoare si examene, cercetarea este unul dintre pilonii sistemului de educaţie american. Obţinerea unui titlu de doctor (şi în foarte multe cazuri chiar şi master) implică activităţi de cercetare. Chiar şi studenţii la nivel undergraduate sunt încurajaţi să obţină experienţă de cercetare, care este extrem de utilă în dosarul de admitere la nivel graduate. Listăm în cele ce urmează cȃteva activităţi tipice:

  • Alegerea conducătorului de doctorat (advisor) depinde mult de domeniul de specializare. În cazul ştiinţelor exacte, studenţii sunt încurajati să vorbească cu mai multi profesori din cadrul departamentului înainte de a-şi alege conducătorul de doctorat. În cazul ştiintelor umaniste există mai puţina flexibilitate: unul dintre profesorii departamentului trebuie să îşi dea acordul de principiu să devină coordonatorul de doctorat al unui student înainte ca acesta să fie admis la studii.
  • Alegerea comisiei de doctorat. Componenţa comisiei se stabileşte încă din perioada cȃnd studentul se află în faza de coursework. Din comisie pot face parte profesori din cadrul departamentului, din departamente conexe, precum şi din afara universităţii.
  • Obţinerea de fonduri pentru cercetare. Fondurile pentru cercetare sunt acordate de către agenţii guvernamentale, universităţi sau firme private. În general, finanţarea se obţine pe baza evaluării unor propuneri de cercetare (grant proposals). Scrierea acestor proiecte de cercetare cade de obicei în sarcina profesorilor universitari (conducătorilor de grupuri de cercetare). Profesorii folosesc fondurile obţinute pentru finanţarea activităţilor de cercetare propriu-zisă din grupul lor. De exemplu, profesorii care deţin fonduri de cercetare proprii pot să îşi angajeze doctoranzii pe poziţii de asistent de cercetare (research assistant).
  • Informare. Cercetătorii trebuie să urmărească literatura de specialitate pentru a fi la curent cu realizările mai mult sau mai puţin recente din domeniul lor de cercetare.
  • Generare de cunoştiinte noi. Scopul principal al cercetării este de a genera cunoştiinţe noi prin munca în birou, laborator, bibliotecă sau pe teren. Tipul de cunoştiinţe generate, precum şi modul de generare al acestor cunoştiinţe depinde foarte mult de domeniul de activitate.
  • Conferinţe. Cercetătorii sunt încurajaţi să participe la conferinţe organizate în domeniul lor de specializare, unde se prezintă postere şi/sau scurte comunicări (15-20 min). De multe ori participarea la conferinţe este conditionată de obţinerea unor rezultate originale în munca de cercetare. O participare regulată la conferinţe va îmbunătăţi substanţial cartea de vizită a cercetătorului.
  • Publicarea rezultatelor. Pe langă prezentarea rezultatelor originale la conferinţe, cercetătorii sunt încurajaţi să le publice şi în reviste de specialitate. Publicarea rezultatelor în reviste de specialitate cȃntareste foarte mult în CV-ul cercetătorilor. În cele mai multe domenii, publicarea rezultatelor în reviste de specialitate contează mult mai mult decȃt prezentarea lor la conferinţe.

Lucrul ca Teaching Assistant (sau Grader) şi Research Assistant

Mulţi doctoranzi trec prin etapa în care asistă profesorii din departament la munca aferentă predării cursurilor. Studentul este plătit de către departament în schimbul muncii depuse ca TA sau Grader, aceasta fiind una dintre principalele modalităţi de finantare a studiilor. Sarcinile unui TA pot include conducerea discuţiei în cadrul seminariilor, coordonarea experimentelor în cadrul laboratoarelor, corectarea lucrărilor şi temelor săptămȃnale şi/sau formularea acestora. Volumul de muncă, gradul de libertate / responsabilitate al unui TA variază larg în functie de profesor. Un Grader se ocupă exclusiv de corectarea lucrărilor fără a interacţiona cu studenţii. Unii profesori cer explicit asistenţilor să participe la sesiunile de predare a cursurilor. Un student care obţine o sursă de finanţare - fie sub formă de fellowship sau din proiectele de cercetare (research grants) ale profesorului coordonator - îşi poate desfăşura activitatea în bibliotecă şi/sau în laborator. Atȃt un RA cȃt şi un TA/Grader trebuie să se implice în munca de cercetare pentru a avansa in programul de doctorat. Avantajul major al unui RA este ca îşi poate dedica mai mult timp activităţii de cercetare, fără a avea îndatoririle suplimentare ale unui TA/Grader. Puţini studenţi internaţionali primesc Research Assistantships din primul an. De obicei, trebuie să lucreze ca Teaching Assistants în primii 2-3 ani, pȃnă cȃnd universitatea sau conducătorul de doctorat le oferă un Research Assistantship.

Formalități legale

Studii la nivel masteral

== Ce înseamnă un master în SUA?

Finanțare pentru master

Procesul de admitere

Procesul de admitere este în general acelaşi ca la doctorat, cu excepţia că în general nu există finanţare.

Studii la nivel professional (medicină, drept)

Medicina și Dreptul se studiază numai după terminarea licenței!

Finanțare pentru Medicină și Drept

Procesul de admitere

MCAT

LSAT

Formalități legale

Formularul I-20

Obținerea unui pașaport

Obtinerea unui pasaport de cetatean roman cu domiciliul in Romania & Obtinerea unui pasaport de cetatean roman cu domiciliul in SUA Pentru a calatorii in Statele Unite aveti nevoie de pasaportul simplu. Acesta se elibereaza de catre Ministerul Administratiei si Internelor si se poate obtine de la serviciile publice comunitare judetene si ale municipiului Bucuresti (politia judeteana sau municipiul Bucuresti).

Incepand cu 2005 Romania a introdus pasaportul electronic (biometric). Pasaportul vechi ramane valabil pana la data expirarii. Dupa expirare pasapoartele vechi nu se mai pot prelungi. Exista pasaport simplu electronic pentru eliberarea caruia platiti 244 lei costul pasaportului + 32 lei taxa consulara, valabil 5 ani, se elibereaza in cel mult 30 zile lucratoare si pasapoart simplu temporar pentru eliberarea caruia platiti 84 lei costul pasaportului + 32 lei taxa consulara, valabil un an de zile, care se elibereaza in cel mult trei zile lucratoare. Pasaportul simplu temporar se poate obtine si in regim de urgenta prin plata unui tarif suplimentar de 100 lei.

Acte necesare pentru eliberarea unui pasaport nou / schimbati pasaportul :

  • Formular de cerere
  • Buletin de identitate, carte de identitate si o copie xerox a acestui document
  • Certificatul de nastere in original si copie xerox
  • Chitantele privind achitarea taxelor legale de emitere a pasaportului:

- taxa reprezentand costul pasaportului si al operatiunilor de emitere - taxa consulara 5.Fotografiile se realizeaza la ghiseul unde se depun actele pentru eliberarea pasaportului.

  • Pasaportul detinut anterior - daca aveti
  • In cazul schimbarii numelui, cele trei situatii posibile sunt:

- certificat de casatorie - hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila (divort) - decizie administrativa(schimbare nume la cerere)


CERERILE DE ELIBERARE A PASAPOARTELOR SIMPLE ELECTRONICE SI A PASAPOARTELOR SIMPLE TEMPORARE SE DEPUN SI SE TIPARESC AUTOMAT IN MOMENTUL DEPUNERII DOCUMENTELOR LA GHISEU


  • taxele mentionate se achită la unitatile locale specializate, în functie de contractele incheiate (pentru mai multe datalii vezi pagina web a prefecturii fiecarui judet)


sursa [11]

Obținerea vizei de studii

Accesul în Statele Unite

Formularul I-94

Acest formular il veti primi in avion inainte de a ajunge pe teritoriul SUA sau in aeroportul din SUA. Formularul completat il veti inmana, impreuna cu pasaportul dumneavoastra, ofiterului de la Imigrari.

Formalități vamale

  • zborul (I-94)

Restrictiile de angajare sub viza de student în SUA

Munca în campus

Viza de student în SUA vă permite să lucraţi în campus timp de maxim 20 de ore pe săptămȃnă în timpul cursurilor, şi maxim 40 de ore pe săptămȃnă în timpul vacanţelor. În cazul în care aveţi vacanţe mai mici decȃt o săptămȃnă (de exemplu vacanţa de Thanskgiving durează de obicei de miercuri pȃnă duminică în săptămȃna cu Thanksgiving), numărul de ore e intermediar între 20 şi 40 de ore – cel mai sigur e să întrebaţi pe cineva responsabil cu studenţii internaţionali din campus. Aceste numere nu sunt valori medii, ci trebuie respectate în fiecare săptămȃnă. De exemplu, nu puteţi lucra 25 de ore într-o săptămȃnă şi 15 ore în săptămȃna următoare. Din punctul de vedere al vizei, nu contează cȃte joburi aveţi, atȃta timp cȃt lucraţi în campus şi nu depăşiţi numărul de ore pe săptămȃnă. Nu aveţi voie sub nicio formă să depăşiţi acest număr de ore pe săptămȃnă, altfel veţi avea probleme legale care pot duce chiar la revocarea vizei.

Munca în afara campusului

În mod normal, viza de student nu e compatibilă cu lucrul în afara campusului. Pentru aceasta, aveţi nevoie de aprobare specială, care se încadrează în una din categoriile: Optional Practical Training (OPT) sau Curricular Practical Training (CPT). În absolut niciun caz nu puteţi lucra în afara campusului pȃnă cȃnd nu obţineţi această aprobare, şi nu puteţi lucra decȃt atȃta timp cȃt aprobarea este validă. Cel mai probabil veţi dori să lucraţi în afara campusului pe timp de vară, între anii universitari. Dacă pe timp de vară lucraţi în campus, nu aveţi nevoie de aprobare specială (vedeţi mai sus). Atȃt în cazul OPT cȃt şi în cazul CPT, activitatea voastră trebuie să aibă legătură cu specializarea voastră din timpul universităţii. De exemplu, dacă vă specializaţi în informatică, nu puteţi lucra ca şofer nici măcar pentru o firmă de calculatoare, în schimb puteţi lucra în departamentul de tehnologie sau IT al unei firme de consultanţă economică. Majoritatea studenţilor internaţionali la ciclul licenţă lucrează în campus în timpul cursurilor şi eventual în vacanţele mai mici ca vacanţa de iarnă. Vara lucrează ori în campus, ori dacă vor să lucreze în afara campusului aplică pentru CPT, şi numai dacă nu îndeplinesc condiţiile pentru CPT aplică pentru OPT. Apoi după absolvire pot lucra un an sub OPT. Cei care vor să lucreze în SUA pentru mai mult de 1 an trebuie să obţină o viză de lucru, dar care presupune mai multă birocraţie decȃt viza de student sau obţinerea unui OPT. Studenţii la masterat sau doctorat în general nu lucrează în afara campusului pentru că nu lucrează decȃt ca Teaching assistant sau ca asistent de cercetare (vezi secţiunea de Finanţare), aşa că de obicei rămȃn cu 12 luni de OPT pe care le pot folosi să lucreze după absolvire. Pentru mai multe informaţii despre OPT şi CPT, citiţi aici: [12]

OPT

Optional Practical Training (OPT) îţi dă dreptul la 12 luni de lucru pe viza de student. Aceste 12 luni pot fi folosite toate odată (de obicei în anul după ce ai terminat universitatea) sau pot fi folosite pe parcurs (de exemplu, 3 luni în fiecare vară). Pentru a obţine un OPT, este nevoie de aprobare de la guvernul american, şi poate dura o perioadă pȃnă o obţineti. Din această cauză, trebuie să aplicaţi pentru OPT cu 90 de zile înainte de a începe lucrul, pentru că nu puteţi lucra fără OPT nici macar o zi. În plus, există cazuri (deşi destul de rare) în care OPT nu vă este aprobat de către guvern. Dacă obţineţi atȃt licenţa, cȃt şi graduate degree (masterul sau doctoratul) în SUA, aveti dreptul la 12 luni de OPT pentru fiecare din cele 2 cicluri. În plus, dacă nu aţi folosit niciodată OPT pe parcursul celor 2 cicluri şi aţi mers la graduate studies imediat după terminarea licenţei (astfel încȃt să aveţi continuu viză de student chiar dacă nu la aceeaşi universitate), puteţi lucra timp de24 de luni sub OPT după ce terminaţi gradaute degree. Dar dacă aţi folosit OPT în timpul licenţei chiar dacă nu pentru toate cele 12 luni şi nu aţi folosit OPT în timpul graduate studies, nu aveţi dreptul decȃt la 12 luni de OPT. Pentru mai multe informaţii despre OPT, citiţi aici: [13]

CPT

Curricular Practical Training (CPT) este mai simplu de obţinut decȃt OPT, dar nu poate fi folosit decȃt înainte de absolvire. Timpul în care lucraţi sub CPT nu vi se scade din cele 12 luni de OPT la care aveţi dreptul, ceea ce înseamnă că puteţi lucra 12 luni sub OPT după absolvire. Numai dacă aţi lucrat mai mult de 12 luni nu mai sunteţi eligibili pentru CPT. Pentru CPT, nu vă trebuie aprobare de la guvern, ci de la o anumită persoană responsabilă cu studenţii internaţionali din campusul vostru. Din cauza asta, se obţine mult mai repede, şi e practic imposibil să nu îl primiţi. De obicei e aprobat imediat ce persoana respectivă are toate documentele. Principalul dezavantaj al CPT este că trebuie să fie asociat cu un curs din specializarea voastră şi trebuie să primiţi credit de la universitate pentru jobul respectiv. Astfel de cursuri există de exemplu la şcolile de bucătari, unde pentru anumite cursuri trebuie să lucrezi la un restaurant. Dar la majoritatea universităţilor (gen liberal arts) nu există astfel de cursuri în mod normal şi trebuie să vorbeşti cu departamentul să ofere un astfel de curs special pentru tine. De exemplu, dacă vrei să faci cercetare la vreun institut, trebuie să vorbeşti cu un profesor să îţi dea credit ca şi cum ai fi făcut cercetare pentru el. În mod normal, profesorii sunt înţelegători şi au mai lucrat cu studenţi internaţionali şi ştiu despre ce e vorba, aşa că de obicei nu e ceva foarte greu. O altă problemă e că nicio universitate nu oferă credite gratuit. Ele trebuie plătite şi cum CPT se obţine cel mai des pentru un job de vară şi nu există ajutor financiar pe timpul verii, va trebui să plăteşti tu. Dar cursurile de vară sunt mai ieftine decȃt cursurile din timpul semestrelor şi poţi să iei minimul de credite pe care ţi-l permite universitatea. De exemplu, dacă un curs normal are 1 credit, poţi să iei cursul pentru CPT pentru 0,25 credite, adică de 4 ori mai ieftin. Pe lȃngă asta, vei cȃştiga mult mai mult unde eşti angajat decȃt ce trebuie să plăteşti pentru curs. În ciuda problemelor cu acest curs, practic toată lumea încearcă să folosească CPT ca să nu aştepte după aprobarea guvernului şi să rămȃnă cu OPT după absolvire. Singurul caz în care nu poţi obţine CPT e dacă nu poţi să te înscrii pentru un curs.

Călătoria spre SUA

  • Aeroport
  • Formalitati vamale
  • Transport de la aeroport
  • Cazare temporara

Pregătirea călătoriei

Bilete de avion ieftine

Acomodarea

Întrebări frecvente

Toate universitatile au campus? Care este sistemul dupa care functioneaza aceste campusuri?

Nu toate universitatile au campus. Majoritatea celor care nu au campus sunt universitatile din orasele mari gen New York, Boston, Washington D.C. Universitatile mai mici sau cele care se afla in orase mai mici au campusuri prorpii. Notiunea de campus inseamna ca toate cladirile ce apartin de universitate (cladiri de cursuri, cladiri administrative, camine, sali de sport si de cultura) se afla intr-o zona compacta. Existenta unui campus compact face ca timpul petrecut cu transportul sa fie mai redus decat intr-o universitate in care cladirile sunt raspandite in tot orasul.

Daca un student roman studiaza Stiinte Politice in SUA , poate el sa se intoarca in tara si sa aplice ce a invatat acolo?

Nimeni nu te opreste sa te intorci in tara. Depinde doar de disponibilitatea ta de a tine legatura cu ceea ce se intampla in lumea politica din Romania si de a fi pus la curent. Ceea ce este mai greu in momentul de fata este angajarea in administratia de stat daca ai terminat o universitate in SUA pentru ca inca nu exista un acord de parteneriat pe educatie si diplomele de studiu din SUA nu sunt recunoscute in Romania, chiar si daca termini universitati de renume precum Harvard sau Princeton. Insa in 7-8 ani pana vei fi tu pus in situatia sa te intorci cu o specializare din SUA cred ca lucrurile vor sta altfel. Liga Studentilor Romani din Strainatate (www.lsrs.ro) a initiat demersuri pentru solutionarea acestor neajunsuri ale studentilor romani ce vor sa se intoarca in tara.

Se pot intrerupe studiile la un moment dat pentru a fi reluate dupa un an? Se poate "ingheta" anul?

Cu siguranta. Unele universitati chiar recomanda luarea unui an pauza inaintea inceperii studiilor. (ex. Harvard)

De ce pregatire anterioara ai nevoie pentru a putea face fata cursurilor,cerintelor profesorilor etc.?

Singura cerinta este sa poti folosi limba engleza destul de bine incat sa poti studia in engleza.

Ce optiuni exista pentru vacantele de vara?

Viza de studiu in SUA iti permite sa lucrezi in campus, sa participi la asa numitele OPT (optional practical training) sau la CPT (curricular practical training). In mare ai oportunitatea sa faci cercetare sau sa obtii un internship.

Cate cursuri sunt pe an?

In functie de numarul de ore si de intensitatea cursurilor se iau de la 3 pana la 6 cursuri pe semestru/trimestru.

Exista varianta cursurilor optionale?

In SUA, studentul isi alege de obicei cursurile pe care le ia in fiecare semestru. Pentru fiecare specializare exista un set de cursuri obligatorii care trebuie luate intr-o anumita ordine, dar ele pot fi luate oricand. In general cursurile obligatorii sunt in jur de 10 din aproximativ 30-40 de cursuri pe care trebuie sa le studiezi in universitate.

Fraude ale instituțiilor de învățământ nerecunoscute (Diploma mills)

Deși vă consumați timpul și banii pentru a studia la anumite universități, puteți avea surpriza că ele nu sunt acreditate. În state cum ar fi Texas și Oregon folosirea unor grade universitare primite de la universități neacreditate este sancționată conform dreptului penal din statul respectiv. Pentru a fi siguri că universitatea pe care o urmați este acreditată, consultați listele următoare de colegii neacreditate (de preferință înainte de a va înscrie):

În caz ca v-ați înscris la o universitate neacreditată, sugestia noastră este să renunțați la studii, să opriți plățile pentru studiu și să dați universitatea în judecată (în Statele Unite), cerând daune pentru eforturile risipite. De altfel, nu strica sa faceți o plângere penală la poliția locală, escrocheria și frauda fiind vătămări aduse cetățenilor cinstiți. Prin a face o astfel de plângere contribuiți la onestitatea proceselor de învățământ americane, a căror reputație nu merita știrbită de escroci.

În general, unitățile de învățământ recunoscute din SUA au situri de web cu extensia .edu, dar reciproca nu este adevărată, conform cu .edu (Wikipedia).

Liste neoficiale ale colegiilor și universităților neacreditate

Mai multe informații despre fraudele din învățământ puteți găsi pe Diploma mill (Wikipedia) și Diploma mills in the United States (Wikipedia).

Baze oficiale de date despre acreditare

Ministerul Educației din SUA nu acreditează instituții de învățământ, iar munca de acreditare este efectuata de organizații de acreditare care lucrează sub egida CHEA.

Lista neoficială a universităților americane

http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_American_institutions_of_higher_education

Unelte personale