Porto

Supranumita Invicta, neinvinsa, datorita luptei continue pe care locuitorii ei au dus-o pentru a se mentine liberi de influente din exterior, vechea cetate pastreaza inca urmele unui trecut de centru naval si comercial, bogat si punctuat deseori de conflicte dure.

Este totul pastrat intr-un prezent pitoresc,legat incontestabil de marele ocean care se intinde la veste, si de raul din al carui estuar au plecat acum cateva sute de ani faimoasele vase pe care Fernão Magalhães (cunoscut si sub numele de Magellan), Vasco da Gama, Pedro Álvarez Cabral, le-au condus spre Marile Descoperiri.

La tot pasul strainul uimit intlaneste bucatele din zestrea Invictei:

e arhitectura vechilor case ale comerciantilor, case umile in care s-au nascut regi si palate ale caror locuitori s-au pierdut in cautarea aurului Braziliei,

sunt strazile intortocheate, cu micile comori ascunse - o piateta, o priveliste neasteptata asupra raului,

si sunt oamenii - in restaurante, pe strada, la piata, in mall-uri, tineri si batrani, mereu vorbind, mereu curiosi sa stie mai mult despre ceilalti, intotdeauna dispusi la o cafea, o cina buna, muzica si taclale.

Cateva repere esentiale:

• in secolul V, d. HR, mica localitatea care avea sa devina Porto facea parte din Gallaecia(vechi regat al Suevilor),fiind numit Portucale.
• portuensii s-au implicat de nenumarate ori in politica nationale, luptand pentru secularizare, participand in revolutia liberala din sec. XIX, luptand contra lui Napoleon in sec. XIX, si in general facand tot posibilul sa ramana cat mai independenti posibil de orice influente externe
• sunt supranumiti "tripeiros"(se spune ca, dorind sa echipeze vasele care plecau in cautare de noi bogatii, in perioada Marilor Descoperiri, cu ceea ce era mai bun, portuensii au dat toata carnea animalelor sacrificate marinarilor, ramanand numai cu maruntaiele si oasele - de unde si una dintre traditiile gastronomice "tripas a moda do Porto")
• multitudinea de conflicte cu regatul Castiliei, contra caruia cetatea se angajase sa apere teritoriile portugheze, i-a dat numele de "mui nobre e sempre leal cidade"

Sa vorbesti despre Porto in termeni statistici e o chestie complicata, asa cum descopera imediat cineva care se dedica, fie si un pic, studiului oraselor.

Sa vedem...Pentru portughezul nativ,Porto-oras, in sensul cel mai strict, are vreo 200.000 de locuitori, sa zicem ca ar fi un fel de Ploiesti asa, daca memoria nu ma inseala.

Daca ii adaugam insa si oraselele satelit, cu care se imbina asa de perfect incat ochiul neavizat al strainului nu descopera schimbarea de diviziune administrativa fara ajutorul unui ghid portughez, obtinem ceea ce se numeste "o Grande Porto", cu vreo 1.200.000 de locuitori, permintand aproximarile de rigoare.

NOTA: sa le numim pe respectivele orasele, Espinho, Gondomar, Maia, Matosinhos, Póvoa de Varzim, Valongo, Vila do Conde, Vila Nova de Gaia - a se sti si a nu se confunda cu vreun cartier, pentru a nu rani orgoliul local.

Si daca, incercand sa marim confuzia, mai incercam sa cuprindem si zona de influenta sau zona limitrofa, Area Metropolitana cu alte cuvinte, ajungem pe la 1.600.000 de persoane.

Fara intentia de a insista neaparat pe numere, iata cum ceva de dimensiunea Ploiestiului se transforma in ceva mai aproape de Bucuresti, populational vorbind, altfel comparatia e lispita de sens.

Toata aceasta lume, cu vorba lor repezita, cu condusul lor neglijent, cu pasiunea lor pentru centre comerciale, cu mandria lor regionala si locala si toate celelalte chestii care ii fac pe <portuensi> cine sunt, este distribuita in peisaje uimitor de diferite, ocupand cam 2% din teritoriul portughez (vorbesc despre Area Metropolitana, ca sa nu cream confuzii):

Sunt casele vechi si pitoresti, inghesuite fermecator in centrul vechi, construite pe malurile stancoase ale raului Douro, asa de bine integrate in mediul lor natural incat stancile inca rasar printe case. Intre noi fie vorba, portughezul modern nu prea apreciaza arhitectura veche, strazile stramte si lipsa generalizata a locurilor de parcare in centru pitoresc, dispret care a dus la degradarea partii centrale a orasului. In ultimul timp insa, moda regenerarii urbane a ajuns si aici.

Pe urma, sunt cartierele noi, cu case in culori deschise, si blocuri vesele,ca strazi largi, linii drepte, curate, fara confuzia centrului, cu garaje subterane si, normal, o cafenea la fiecare colt de strada si unde strainul friguros, venit din romania cu case incalzite, are sanse sa gaseasca un apartament/camera cu incalzire...

Si, surprinzator, in acelasi spatiu metropolitan, sunt zonele cu strazi neasfaltate, case "ca la tara", cate un bloc mai rasarit, sate autentice, "metropolizate" de un oarecare paradox administrativ.