Format:Șederea într-un alt stat al UE
De la Liga Studentilor Romani din Strainatate
Condiții de ședere într-un alt stat al Uniunii Europene
Conform Directivei 2004/38/EC, ca afirmație generală, șederea liberă a unui cetățean european și a membrilor săi de familie într-un alt stat al UE durează maxim trei luni.
De asemenea, statele UE pot interzice intrarea pe teritoriul lor a cetățenilor din alte state UE care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică, siguranța publică sau al căror acces este interzis printr-o măsură de administrație publică.
După consumarea celor 90 zile, cetățeanul roman are obligația de a părăsi Spațiul Schengen, putând reintra, la finalul perioadei celor 6 luni, calculate de la data primei intrări.”
Pentru șederea de mai mult de trei luni trebuiesc îndeplinite condițiile de la Art. 7 al directivei. Acesta prevede că au drept de ședere cetățenii Uniunii care îndeplinesc unul din punctele (a), (b) sau (c) și membrii lor de familie, conform punctului (d):
- a) cei care muncesc (legal, adică având drept de muncă) sau sunt self-employed (persoană fizică autorizată) în statul respectiv;
- b) au suficiente resurse materiale pentru ei și membrii lor de familie pentru a nu constitui o povară pentru sistemul de asistență socială al statului respectiv și au totodată o asigurare medicală cuprinzătoare;
- c) - sunt înscriși ca studenți la o unitate de învățământ publică sau privată acreditată sau finanțată de statul respectiv, inclusiv în învățământul profesional, și
- - au o asigurare medicală cuprinzătoare și asigură totodată statul respectiv printr-o declarație sau alt mijloc echivalent că au suficiente resurse materiale pentru ei și membrii lor de familie pentru a nu constitui o povară pentru sistemul de asistență socială al statului respectiv pe durata șederii lor;
- d) sunt membri de familie ai unui cetățean al Uniunii care îndeplinește condițiile de la punctele (a), (b) sau (c).
Conform art. 14, dacă cetățenii europeni și membrii lor de familie au intrat în statul gazdă pentru a căuta de muncă, ei nu vor fi expulzați dacă dovedesc că ei continuă să-și caute de muncă și că au o șansă reală de a fi angajați, cu excepția cazurilor prevăzute de măsuri de administrare publică, de siguranță publică sau de sănătate publică.
Unele state impun cererea unui document de ședere într-un anumit număr de zile de la intrarea în tara respectivă într-un scop de ședere care cade sub art. 7. A nu-l cere la timp poate fi pedepsit cu amendă sau reținere (detenție), dacă dreptul acelui stat prevede acest lucru.
A comite infracțiuni grave sau a primi ajutor social (peste 50% din venit) constituie temeiuri de expulzare. Cel din urmă temei nu se aplică azilanților recunoscuți și rezidenților pe termen lung ai UE. Expulzarea cetățenilor europeni dintr-un stat al UE poate fi contestată în trei instanțe înainte de rămâne definitivă.
Dovedirea cetățeniei europene se face în baza pașaportului sau buletinului de identitate, care constituie documente de călătorie (permisul de conducere și documentul de ședere nu constituie dovezi ale cetățeniei). Legitimarea cu documentul de ședere se poate face doar în statul în care a fost emis, în restul țărilor UE el are doar valoare de viză de intrare în statul care l-a emis sau de viză Schengen în cazul emiterii de către un stat membru al Acordului de la Schengen.
Cei care au permis de rezident pe termen lung al Uniunii Europene îl pot preschimba pe un nou permis de rezident pe termen lung al Uniunii Europene, emis de statul în care se mută, cu condiția să aibă un scop de ședere permanentă recunoscut de lege. Acest permis conferă drept de muncă și drept la ajutor social în statul care l-a emis. Danemarca, Irlanda și Marea Britanie nu participă la preschimbarea acestor permise.
Cetățenii români care au muncit în mod legal timp de 12 luni neîntrerupt (cu excepția vacanțelor legale sau a concediului de boală/maternitate) ca angajați într-un stat al UE primesc liber la muncă în respectivul stat, cf. ro Anexa VII. Lista menționată la articolul 20 din protocol: măsuri tranzitorii, România. 1.(2). Acest drept se pierde la părăsirea statului respectiv.
— soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea acestora, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la data aderării, beneficiază, după aderare, de acces imediat pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru. Această dispoziţie nu se aplică membrilor familiei unui lucrător care a fost admis legal pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru pentru o perioadă de mai puţin de 12 luni;
— soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea acestora, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la o dată ulterioară aderării, dar în cursul perioadei de aplicare a dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, beneficiază de acces pe piaţa forţei de muncă din respectivul stat membru în cazul în care au locuit în acel stat membru cel puţin optsprezece luni sau din al treilea an după data aderării, oricare din aceste date intervine prima în ordine cronologică.
Aceste dispoziţii nu aduc atingere măsurilor mai favorabile, indiferent dacă acestea sunt de drept intern sau rezultă din acorduri bilaterale.”
Șederea într-un alt stat al UE este explicată în detaliu de Ministerul Administrației și Internelor în ro Ghidul românului în UE.
Surse de informare asupra dreptului de ședere
Ghiduri
|
UE:
|
Dreptul de muncă al cetățenilor români în UE:
|
